Ţinut-ai în braţe vreodată
Un mic copilaş, nou-născut?
Văzut-ai fiinţa-i scăldată
De-al razelor vieţii tumult?

Simţit-ai deci, cum se topeşte
Gheţarul din inima ta
Şi-n sufletul tău se trezeşte
Dorinţa de a-l mângâia!

I-ai prins cu tandreţe mânuţa
Ce tainic, spre tine-ntindea?
Atunci înţelegi ce-i blândeţea
Ce poate s-o dea dragostea!

Când vezi puritatea-ntrupată
În micul trupşor delicat,
Ai vrea să te dărui cu toată
Tăria, să-l ştii protejat!

La fel a venit şi Mesia
Iisus, împăratul cel sfânt.
Adus-a cu El bucuria
Şi pacea pe-ntregul pământ.

Dar nu s-a găsit pentru Dânsul
Odaie călduţă, nici leagăn curat,
În grajd Îl primirăm şi plânsul
De vite i-a fost ascultat.

Cuvinte, chiar de n-au fost spuse
Când El caută adăpost,
“N-am loc pentru Tine, Iisuse!”
De inimi, rostite au fost.

Deşi ne-aduceai mântuirea,
Cu Tatăl dorind să ne-mpaci,
Noi toţi, am ales împietrirea
Şi-n suflet rămas-am săraci.

Dar azi, la sfârşitul zidirii,
Sătui de-ntunericul gros,
Deschide-vom uşa Iubirii,
Cât încă Se naşte Hristos.

Acum Te chemăm cu ardoare
Nu-n grajd, lângă vite să vii,
Ci-n inimi, s-aduci sărbătoare
Ca Domn şi-Împărat să ne fii.